
Am reusit sa evadez din urletul incontrolabil al tacerii.
Am reusit sa subjug in vis singuratatea din lumea mea atat de populata.
Din nou mi-am speriat propria teama,
dar nu va imaginati ca vorbesc de teama de necunoscut,
ci numai de teama de a ma regasi in ceea ce cunosc deja.
Din nou aleg de intrebarea: <
Rechem libertatea unui apel la viata.
Si prin lumina lui intrebarile mele:
<
<
Asa cum apa devine zapada ,
Si zapada se inroseste sub durerea lunii albastre.
Urmele lupilor raman tatuate pe sticla lucitoare Numai pentru a descoperi sufletul din elementele mortii.
Danseaza pe simfonia lunii albastre
Ce elibereaza inimile de titan.


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu