Scriitorii ar trebui cititi, dar niciodata vazuti sau auziti… – Daphne du Maurier

Dulceata de visine si Viata



Stai! Sunt bolnava! Intelegi?

Ma trezesc in zori, cand noaptea ma cheama , imi afund privirea mahmura in apa rece si incerc sa imi revin. Arunc pe soba visele ce mi s-au incrustat pe frunte. Nu ma mai inteleg cu lumina asta.

Ma ridic amortita din patul ce ma saruta incontinuu, imi rup din par trecutul si imi cos pe piept atingerile ramase. Macar ele…. Nu multe. Nu sperati chiar asa. Genele ma cearta fara intrerupere si firele de par mi se prind de lobii urechilor zicandu-mi sa ma intorc sub greutatea paturii. Nu mai vreau acolo. E prea cald. M-am plictisit de gemetele viselor mele izbite de realitate.

Plec.

Strada.

Lumina puternica. Oameni…imbrancela. Puff miros de tigari. Mizerie. Graba.

Miros de dulceata de visine. Iubitul meu magazine de la colt. Treziti-va fratilor! Nu simtiti mirosul? Unde plecati? Uita-te la femeia asta: casca! Si soferul de taxi din fata hotelului casca. Chiar si kid-ul asta ce imi cere bani. “I-ai pe toti, dar nu mai casca!”

De ce dracu’ v-ati trezit daca va e somn? Se intampla sa aveti un ceas…omorati-l daca v-a deranjat. Sau, de ce il puneti sa sune? Sa va aduca la realitate? Ce realitate oamenilor daca voi dormiti in ea?

Ok….hai ca e dimineata, au trecut 30 de minute de cand v-ati trezit. Va inteleg. Mergem mai departe. ( eu tot sunt bolnava)

Parc, lumina printre ramuri, batrani pe banci. Copii cu rolele si “adulti” alergand. CASCA! De ce tot cascati si voi? Au trecut 2 ore de cand v-ati trezit!

Nu stiu! Trebuie sa ma plang? Sau sa ma intorc in pat? Ma apuca o sila de tot cand va vad asa. Nu va pasa! Dar mie? E un paradox al frumusetii! Versurile mele sunt rebele. Nu imi place frate! Treziti-va in vis si distrugeti lumina aia. Dar nu aduceti visul in realitate asa!

Ce? Suferiti? Acum…nu va balaciti in lumina incercand sa va curatati. Ranile voastre sunt adanci, nu razele va sunt pansament. Ci timpul! Aveti timp? Normal ca nu il vedeti daca si atunci cand traiti va ganditi la somn.

Treziti-va! Nu viata umbla dupa voi, ci voi trebuie sa o momiti.

Haideti sa ne aruncam pijamalele impreuna pe speteaza asta obosita a scaunului cu miros de dulceata de visine!









4 comentarii:

  1. ultima fraza e superba...nu o voi uita prea curand:)

    RăspundețiȘtergere
  2. chiar daca ma trezesc foarte fresh, atunci cand ies deja pe strada sau cand ajung deja la scoala m-am si molipsit de la toti oamenii care au trecut pe langa mine si au cascat!
    Intr-adevar ultima fraza, prin simplitatea cuvintelor folosite, e pur si simplu superba!

    RăspundețiȘtergere
  3. imi place tare mult....deja parca simt aroma dulcetii de visine...

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc pentru ceea ce scrii. Un mic premiu te asteapta pe blogul meu.
    O zi senina in fiecare zi!

    RăspundețiȘtergere