Scriitorii ar trebui cititi, dar niciodata vazuti sau auziti… – Daphne du Maurier

Elogiu unui apus de rasarit


O absenta indelungata pe un drum de tara..

Alearga! Uite-o! parca-ar sta sa  moara.

Eu mi-am propus prin puful pernii

Sa va reamintesc bucuria vremii.

Exista? Ati uitat…

Nu degeaba sufletul vostru sta in acel colt …certat.

E noapte afara

Din tampla ii ies perfuzii de  ceara.

Grabita e dulceata

Prin artere circula sange ca  ata.

Omule sunt bolnav  de  atata oboseala!

Nu conteaza, viata devine o dulce moleseala.

Caut tot ce a disparut

Revin mereu la tot ce e cerut.

Piere tot ce ti-am dat.

Sporeste tot ce mi-ai daruit,

Un “te iubesc” pe obraz zgariat,

Un ultim zambet cernit.

2 comentarii: