Scriitorii ar trebui cititi, dar niciodata vazuti sau auziti… – Daphne du Maurier

Adu-ti aminte...

Si m-ai lasat aici….

Nu vezi ce se intampla? De ce cerul asta pe care l-am desenat de nenumarate ori in zilele cu soare, acum incearca sa se strecoare intunecat pe fereastra mea? El nu e ca tine….

De ce plange cu picaturi rapide? De ce trimite vantul sa imi curete drumurile din inima?

Nu il vreau….

Ma trezesc dimineata, si vad cum cerul ma priveste. Si o raza de soare ma magaie pe frunte, asa cum o faceai tu, vantul se joaca in parul meu asa cum te jucai si tu numindu-ma “inger”, o picatura de ploaie ma atinge pe buze, si inghet cu fiecare atingere, cu fiecare secunda…

s-a mai sfarsit o noapte…

Bun venit in realitatea pe care am cautat-o de atatea ori! Locul de langa mine este atat de rece, si aerul din camera atat de irespirabil… Nu imi mai daruieste visul chipul tau? Plecarea din universul meu creat pentru a te uita nu o sa faca nimic altceva decat sa ma arunce in bratele amintirii tale.

Imi aduc aminte cand ma sarutai , cand imi luai fata in maini si cand incercai sa intelegi ce se intampla.

Erai al naibii de dragut cand te enervai.

Nu imi intelegeai cuvintele… iti mai aduci aminte? Petreceai ore intregi ascultandu-ma cum vorbesc despre flori de gheata, nu intelegeai cum se poate ca oamenii sa aiba o mare in interiorul lor si de ce daca alergi descult, castigi nemurirea…

Nu a contat. Era atat de frumos. Si invatasem sa iubesc privirea ta.Si zambetele tale. Suflet in zbor, ma transformam intr-un copil de fiecare data cand ma priveai.

Mai tii minte ziua aia in care am incercat sa te conving sa dansezi in ploaie? Te multumeai sa stai la adapostul unui copac si sa privesti…. Am vrut sa te invat ce inseamna fericirea.

Dar…iti aduci aminte ziua in care ai crezut ca viata risca sa fie inghitita de nesiguranta si incertitudine?

ce ai facut? Iti mai aduci aminte? M-ai luat in brate. Si nu mai vroiam nimic…..

Dar cand, am privit stelele impreuna? Mai tii minte ca incercam sa te invat cum sa le asculti?

Acum….. totul este numai o poveste ce a luat sfarsit. Si ramai o iluzie. Una pe care o iubesc.

Iti mai aduci aminte ? de fiecare data cand imi spuneai asta imi ascundeam capul in pieptul tau? Iti mai aduci aminte ca cereai ochilor mei sa iti spuna ce simt pentru tine?

E greu de inteles…

Iti mai aduci aminte? Ai ramas o iluzie pe care o iubesc…..

Iti mai aduci aminte?





Un comentariu:

  1. "Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si orbii o pot vedea.". Pacat ca mai mereu se termina, repede, brusc, trist...

    RăspundețiȘtergere