Scriitorii ar trebui cititi, dar niciodata vazuti sau auziti… – Daphne du Maurier

Noapte, ce vrei de la mine?





Draga mea noapte….

Incep cu punctele de suspensie. De ce? Sti, iubita mea , ca nu imi esti draga deloc! Din tine s-a rupt carnea si amintirea lui. Stii prea bine. Nu zambi pe sub mustatile de constelatii ; nu te vad! Nu te cred!

Spuneam ca voi incerca sa fac un pact cu tine….

mi-ai raspunde?

As vrea sa desenezi in cer chipuri de oameni. Sa ii desenezi cu notele muzicale ale batranelor ce canta, sa le impodobesti cu spuma din coama cailor albi din intuneric…

Ai putea?

Asta bineinteles. Repet si reformulez: ai vrea?

Am mototolit sute de cuvinte pana sa le gasesc pe cele potrivite. Am rupt creioane si am ucis becuri. Nimic nu e sufficient pentru sangele tau. zi-mi noapte! Ce doresti din lumina mea pentru a elibera sufletul unuia inchis in spitalul tau.

Nu ma privi ciudat printe cuvinte. Stii ca am dreptate. Esti bolnava! Tie nu iti ajung visele caci toate sunt inghitite de razele sprintene. La tine de fapt, nu ajunge nimic altceva decat teama, oboseala, cascatul si…. Lacrimile. Am dreptate?

Acum…..haide sa negociem. Ai vrea alaturi de tine inca o persoana care sa planga? Nu e adevarat ca ai prefera pe cineva care in puterea ta sa iubeasca? Cum as putea iubi eu daca tu mi-ai furat ispita? Ai aruncat-o intr-un razboi. L-ai vrut numai pentru tine. Dar el e muritor. Si chiar daca ar trai ani , nu te-ar atinge. Esti prea sus.

Nu vrei lacrimi pe obrazul meu.

Ce spui noapte?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu