Scriitorii ar trebui cititi, dar niciodata vazuti sau auziti… – Daphne du Maurier

Povestea soldatului 2





Am ridicat tematoare trandafirul. Sadic, glontul a picat pe parchet. In caderea lui, inima mea a zburat pana la Casian, si m-am cutremurat in momentul in care am simtit raceala podelei. Nu stiam ce sa fac. Trebuia sa ma ridic? Trebuia sa trag perdelele? Nu am nevoie de lumina. Acum trebuie sa imi invat sufletul ca este dat. Ca nu mai este in mine. Acum priveste prin ochii lui…chipuri arse, urlete, simte in nari miros de carne arsa….NU ! NU VREAU SA MA GANDESC LA ASTA.

Dar ce tot vreau? Nu inteleg. Lacrimi imi invadeaza din nou ochii. Unde esti Casian? De ce ai preferat caderea unei lumi mie? De ce ai preferat moartea “fetitei tale”?

Inghit in sec toate saruturile . Au ramas pe pielea mea. Nu mai vreau!

Parca sedata, nu….poate teleghidata pasesc prin camera, pasesc grabit in motaiala mea pana la usa baii. Cu ochii inchisi incerc sa simt un miros prin aer. Si este ceva! Este un parfum….unul atat de iubit mie…. Din nou plang … nu ma multumesc cu ideea acelui “a fost”. Buzele mele striga “Casian”, ochii inchisi te cauta “unde esti?” , mainile incearca sa te gaseasca “atinge-ma” ……. ATINGE-MA CASIAN, UNDE ESTI?

Apa de la dus coboara pe fata mea….uite cine ma atinge. Asta …nu e ceea ce vreau eu. Picaturi fierbinti pe trup…nu NU VREAU ASTA! Imi e dor de tine Casian.

Si inca te astept sa intrii pe usa, sperand ca ai renuntat la ideea asta a ta de a pleca ….

Si in timpul asta…..glontul ruginit fuge pe parchet…..

Va urma.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu