Tribut CONTINUARII si altor lucruri
Si daca trece un minut in care sa nu il vezi nu intelegi ce se intampla cu tine. Ce este furtuna asta izvorata dintr-un abis mai intunecat ca noaptea. Toate astea inseamna ceva? Oamenii sunt facuti pentru iubire. Nu e asa? Pentru intreaga lume voi scrie acum.
Doar o lumina nu este suficienta pentru a sparge perdeaua lunii. Doar un sarut nu este suficient pentru a da celor dragi imagini cu copii ce isi fac primii pasi. Cele bune si cele rele , toate cate se scurg ca secunde neobisnuite din spinarea timpului...pe toate le iubesc.
Tu esti iubitul meu. Ea este iubita lui. Cei doi de acolo din colt se iubesc. Vino sa iubesti! Haide nu mai astepta.
De ce sa nu il trezesti in fiecare dimineata jucandu-te in parul sau? De ce sa nu cutezi a-i atinge obrajii si a-i saruta ochii amortiti de durerea unui somn mult prea lung? Ai cumva idee ce lunga este noaptea? Toate acele cateva ore in care stiu, simt ca esti langa mine dar nu pot sa te ating constient?
Nu imi ajung momentele petrecute impreuna. Ai devenit placebo-ul care imi judeca efemeritatea si existenta. Rauri de lumina se scurg din gandurile mele in timp ce sufletul imi dicteaza aceasi neobosita si fatala fraza: da-i totul.
Cum as putea vreodata sa iti spun: sa nu imi iei niciodata dragostea? Trupu meu , atins de candoarea razelor de soare se imprastie in toate zarile lumii si devine o mare de aburi ce te cauta neincetat. Cand spun ca mor de dorul tau, spun ca reintru in aceeasi rutina neobisnuit de cruda in care sunt obligata sa traiesc intr-un pahar cu apa plina de pesti sarati.
Ai observat vreodata cat de mult dispretuiesc pestii? Pestii aia din acvarii, pestii aia care continua sa existe ca unica expresie a unui univers tacut. Un univers lipsit de tine. De aia nu iubesc pestii. Artificialitatea lor ma face sa ma simt prizoniera a unui univers din care tu nu faci parte. Da, poti sa imi iei tot ce am mai scump pe lume. Dar asta ar inseamna sa mi te iei pe tine. Ti-ar placea sa te ai de doua ori intr-o viata? Este mult prea multa perfectiune si frumusete pusa la un loc.
De ce privesti cu atata neincredere randurile astea? Nu ai impresia ca oricum ar fi, vremea trece oricum pentru noi? Ne trezim prizonieri intr-o lume in care culorile se duc de la sine. Nu e vina ta.
Dar te intreb: e dimineata? Da ...e dimineata, in alta viata! Se intampla doar o singura data si apoi cauti toata viata ceva ce nu mai gasesti niciodata. Ne umplem apoi de durere si devenim privighetori inchise in propriul suflet. Dar tot visam in tacere. Ti minte: visam si ne trezim in vis; iar adormim si iar ne trezim...si astfel....NICIODATA nu vom fi capabili sa ne trezim in Paradis.
Nu fi trist. Stiu, si baietii plang cateodata. Nu incerca...minciuna dusa la infinit devine doar un lait-motiv mult prea fals chiar si pentru societatea asta. Poti sa plangi linistit. Vreau sa iti impac sufletul! Vreau sa fiu imaginea aia , inexistenta din spatele unui calculator, aceea care sterge cu circuite propriile-ti lacrimi. Si baietii plang cateodata cand nu ii vede nimenea, calator nefericit prin lumea mea.
Haide sa deschidem nu un nou inceput, ci...continuarea.
Iti mai aduci aminte?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)



Foarte tare articolul. Succes si bafta cu site-ul.
RăspundețiȘtergere