Intr-o camera mica de camin fiinta asta isi odihneste trupul pe un pat ciudat. Parul ei pare sa incerce sa ii cuprinda umerii in absenta unor alte imbratisari. Albastrul ochilor ei se scalda in varul prost asezat pe tavan.
" Ce alb este totul in jurul meu", se gandeste ea. " Ar trebui sa schimb culoarea peretilor pentru ca asa am impresia ca sunt parte dintr-un salon de spital".
Copila asta, este o amestecatura de sentimente. Da....nu pot vorbi ceva frumos de ea. Este un amalgam, o avalansa, o caldare plina cu tipete, zambete, lacrimi si fericire. Nici macar ea nu stie cum s-ar putea elibera de toate aceste trairi.
Parce que vous.....pentru ca tot. Si pentru ca nimeni. Si pentru ca tot. Lumea din jurul ei este tot ceea ce vrea sa vada si in acelasi timp nu este nimic. Am depasit de mult timp stadiul dintat al unui drum acoperit de multe cerinte. Acum suntem singuri: fata aceasta si noi doi: sufletul si mintea ei. Si cu totii incercam sa ne intelegem intr-o lupta continua cu noi insine. Pentru ca in timp ce sufletul striga: Nord!, mintea trage sforile fiintei urland: Sud!. Pentru ca asa este fiecare convietuire. Pentru ca este greu, incredibil de simplu, fascinand si ingrozitoare aceasta situatie. Este ca si cum la nastere un frate geaman ti-ar fi fost inghesuit in stomac, cu timpul crescand si el in tine. Sumbru,nu? Poate patetic, va puteti gandi.
Dar asta este cea mai simpla explicatie a unui sentiment asemanator. In interiorul stomacului meu exista un frate geaman care tine in mana dreapta inima mea iar in cea stanga mintea. Este un copil....pentru ca prins in aceasta inchisoare de atat de mult timp i-a fost imposibil sa se dezvolte macar putin. Dar stie maretia lucrurilor venite de la siine: totul este asa pentru ca asa trebuie sa fie. Si suparat pe alocuri imi loveste inima si sufletul si mintea. Pentru ca este un copil si asa se distreaza. Iar fiinta asta cu ochii atintiti in cer pe care o conduce, incearca sa gaseasca o explicatie.
primul pas: Changer d'etait d'esprit
" Ce alb este totul in jurul meu", se gandeste ea. " Ar trebui sa schimb culoarea peretilor pentru ca asa am impresia ca sunt parte dintr-un salon de spital".
Copila asta, este o amestecatura de sentimente. Da....nu pot vorbi ceva frumos de ea. Este un amalgam, o avalansa, o caldare plina cu tipete, zambete, lacrimi si fericire. Nici macar ea nu stie cum s-ar putea elibera de toate aceste trairi.
Parce que vous.....pentru ca tot. Si pentru ca nimeni. Si pentru ca tot. Lumea din jurul ei este tot ceea ce vrea sa vada si in acelasi timp nu este nimic. Am depasit de mult timp stadiul dintat al unui drum acoperit de multe cerinte. Acum suntem singuri: fata aceasta si noi doi: sufletul si mintea ei. Si cu totii incercam sa ne intelegem intr-o lupta continua cu noi insine. Pentru ca in timp ce sufletul striga: Nord!, mintea trage sforile fiintei urland: Sud!. Pentru ca asa este fiecare convietuire. Pentru ca este greu, incredibil de simplu, fascinand si ingrozitoare aceasta situatie. Este ca si cum la nastere un frate geaman ti-ar fi fost inghesuit in stomac, cu timpul crescand si el in tine. Sumbru,nu? Poate patetic, va puteti gandi.
Dar asta este cea mai simpla explicatie a unui sentiment asemanator. In interiorul stomacului meu exista un frate geaman care tine in mana dreapta inima mea iar in cea stanga mintea. Este un copil....pentru ca prins in aceasta inchisoare de atat de mult timp i-a fost imposibil sa se dezvolte macar putin. Dar stie maretia lucrurilor venite de la siine: totul este asa pentru ca asa trebuie sa fie. Si suparat pe alocuri imi loveste inima si sufletul si mintea. Pentru ca este un copil si asa se distreaza. Iar fiinta asta cu ochii atintiti in cer pe care o conduce, incearca sa gaseasca o explicatie.
primul pas: Changer d'etait d'esprit



Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu