Scriitorii ar trebui cititi, dar niciodata vazuti sau auziti… – Daphne du Maurier

esti un nor care m-a acceptat ca pasare a intunericului


Mereu m-am intrebat de ce timpul trece atat de repede atunci cand e de partea ta. De ce de fiecare data cand secundele iti rad in fata, iar minutele te cheama sa le alergi, orele se tarasc in nestirea asta dureroasa? Parca nu ar tine cont de tine si de plictisul pe care ti l-a “daruit” situatia.
Esti nerabdator….sa plangi sa razi..nu conteaza. Esti pur si simplu nerabdator sa vezi ceva schimbat pe drumul asta desertic.sa simti cum fiecare molecula incepe sa iti danseze demonificata.
-Ce conteaza daca devin un demon? Atata timp cat asta mi-ar oferi…
-cum iti permiti sa ma intrebi pe mine ? sa te intrebi pe tine insuti atunci cand desi urasti intrebarea astepti un raspuns;ce prostie....ce speranta zadarnica....
- dar simt undeva in mine o speranta. Iti jur ca o simt.
- te inseli. Ceea ce simti tu acum nu este decat amintirea unei dureri. Te simti mergand pe o sarma de ghimpi pe deasupra unei prapastii fara fund…. Te simti calcand alaturi, simti cum un current rece iti invadeaza fiinta. Fiecare vena pulseaza tare , mai tare, atat de tare incat sta sa explodeze….
-nu! Asta a fost inainte. Acum imi simt mainile intinse in intuneric si mai apoi mangaiate de tacerea stralucitoare a sperantei. Imi simt picioarele tintuite deasupra prapastiei, pe un pod indestructibil. Imi simt curgerea in avalansa a sangelui in vene… si ma indepartez de lume uitandu-ma in oglinda… Si vad…
- pe tine in viitor.
-da.
- te vezi ingropat in suferinta…
-gresesti. Ma vad zambind. Ma vad simtind in fiecare particica din trup frematarea vietii. Ma simt inaltata pe un varf de munte, remodeland norii. Ma simt deasupra tuturor celorlati…..
Ma simt o pasare iubita de soare, imbratisata in fiecare dimineata; o stea adorata de luna, cautata intreaga noapte de raze pale…
-Nu se poate
- desigur ca este adevarat. Si totul din cauza unui val ce nu mi-a ascultat furtuna din suflet si nu s-a autodistrus,parasindu-ma. Totul din cauza acestui cutremur care a recladit in loc sa distruga. Totul din cauza ochilor mei care au vazut, mainilor care au atins si buzelor care au sarutat. Cu ele toate ma simt fericita acum….si ma bucur cu fiecare din ele…. Acum ma bucur cand imi dispare zambetul dupa chip caci stiu ca va ajunge acolo unde ii este locul. Acum sunt fericita pentru ca stiu ca exista un nor de sperante care ma cheama,desi am fost o pasare a intunericului.sunt fericita datorita unui singur chip ce imi zambeste cand eu plang. sunt fericita numai datorita unei reflexii limpezi , acestei reflexii pe care o iubesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu